Ortopedie Pediatrică

Când este necesar un consult la medicul Ortoped Pediatru?

 

• Copilul trebuie evaluat și tratat specific, terapia adaptată necesitând o buna cunoaștere a bolii copilului cât și o excelentă stăpânire a tehnicilor (ortopedice, de recuperare și reeducare), particulare fiecărei vârste.

Evaluarea corectă a copilului încă din primele zile de la naștere poate scoate în evidență afecțiuni ortopedice și/sau neurologice.

 

• Dezvoltarea sistemului musculo-scheletal, deține câteva aspecte particulare importante cum ar fi evoluția dinamică a pacientului de la nou-născut la adolescent. De aceea afecțiunile se raportează la stadiul de creștere și dezvoltare al copilului, pentru fiecare grupă de vârstă:

 

- la nou-născut, examenul clinic va trebui să aibă în vedere posibilitatea prezenței torticolisului muscular congenital, a paraliziei obstetricale de plex brahial, a fracturii obstetricale de claviculă, a displaziei de dezvoltare a șoldului, a malpozițiilor și malformațiilor piciorului (talus valgus, metatarsus adductus, picior strâmb varus equin). Cu cât sunt diagnosticate și tratate mai precoce, cu atât evoluția lor va fi mai bună, de aceea consultul de ortopedie pediatrică devine obligatoriu la cea mai mică suspiciune a unei asemenea afectări.

 

- la copilul mic și preșcolar, situațiile ce determină cel mai des solicitarea consultului de ortopedie pediatrică sunt reprezentate de: genu varum, genu valg, tulburările de mers (mersul în adducţie, equinismul), piciorul plat, durerile de creștere, boala Perthes, sinovita acută tranzitorie de șold.    De exemplu: genu varum la un copil de 12- 18 luni este normal, în vreme ce la 4 ani e o cauză de îngrijorare și necesită investigații suplimentare.

 

- în perioada prepubertară și adolescență, una dintre cele mai întâlnite patologii o reprezintă cea a devierilor de ax și atitudinilor vicioase ale coloanei vertebrale- scolioza. Aproximativ 90% dintre scolioze apar în jurul vârstei de 10-12 ani și se agravează în perioada pubertara. Este extrem de importantă depistarea lor precoce și începerea tratamentului cat mai devreme.

Ecografia musculo-articulară

ecografie musculo articulara

Ecografia aparatului locomotor(mușchi, tendoane, articulații) este extrem de utilă în stabilirea unor diagnostice, de multe ori excluzând necesitatea realizării unui RMN sau chiar a unei radiografii. Aceasta își găsește utilitatea în special la copii, care au o patologie particulară, specifică vârstei.

Copii fac în mod frecvent sinovite de șold (inflamația șoldului), chiste sinoviale cu localizări variate (popliteu, în spatele genunchiului, glezna, încheietura pumnului, etc.) sau formațiuni musculare (în torticolisul muscular sau hematom post-traumatic) și leziuni tendinoase sau deformări articulare (luxație de rotulă, luxație de sold). Examinarea este de scurtă durată, neinvazivă, neiradiantă și cu o precizie bună în stabilirea diagnosticului.

 

Când începe urmărirea dezvoltării scheletului și a mușchilor bebelușului? 

Din momentul în care mămica așteaptă un bebeluș, medicul obstetrician urmărește creșterea și dezvoltarea fetusului și poate descoperi, din primele săptămâni de sarcină, unele deformări ale piciorușelor sau ale mâinilor (deformări congenitale). Pe parcursul sarcinii, la măsurătorile de morfologie fetală, pot apărea întârzieri de creștere a membrelor (în special a femurului) sau modificări în structura și în forma oaselor. Atunci când la morfologia fetală medicul obstetrician a descoperit deformări ale scheletului fetusului, mămica trebuie îndrumată către un medic specialist de ortopedie pediatrică.

Medicul ortoped pediatru asigură consilierea mămicilor și a familiei în ceea ce privește diagnosticul, evoluția și tratamentul acestor deformări congenitale.

“Prin experiența a 15 ani pot face precizarea că această consiliere a viitoarei mămici, a viitorilor părinți reduce mult starea de îngrijorare și incertitudine asupra celor ce vor urma după nașterea bebelușului. De asemenea, părinții știu că este necesar să se adreseze imediat după naștere către specialistul ortoped pediatru, favorizând astfel începerea unui tratament precoce, întotdeauna cu rezultate bune.” Dr. Valentina Contanu

 

Când este necesar să facem o evaluare a dezvoltării musculare, articulare și osoase a bebelușului?

Din momentul nașterii, orice bebeluș,  așa cum are nevoie de urmărire pediatrică pentru starea generală de sănătate ( greutate, alimentație, imunizare prin vaccinuri, sfaturi utile), tot așa are nevoie de o urmărire riguroasă a creșterii și dezvoltării osoase și musculare.

Medicul ortopedul pediatru este avizat și pregătit să depisteze, să trateze și să urmărească deformările osoase care apar de la naștere. Aceste deformări pot fi de poziție (picior tal valg, picior varus, picior metatarsus adductus, contracture în adducție șolduri, plagiocefalie, torticolis muscular postural) sau congenitale (picior varus equin, picior convex, luxație de șolduri, hipoplazie de femur, torticolis congenital).

În cazul în care copilul nu a beneficiat de o evaluare a dezvoltării musculo scheletale în primele luni sau în primul an de viață, este indicat ca aceasta să fie realizată în fiecare an până la terminarea creșterii, deoarece pot apare diferite deformări / modificări pe parcursul creșterii.

Pot apare deformări ale genunchilor, ale picioarelor, ale coloanei vertebrale, devierea posturii corecte a corpului sau vicii de mers și de statică.

 Ecografia de șold

Valoarea reală a ecografiei de șold

-între tradiție și realitate-

Istoria explorării ultrasonografice a șoldului la  nou-născut și sugar a început în România în urmă cu aproximativ 10 ani, deși în Europa este prezentă de zeci de ani. La momentul apariției sale în România, ecografia de șold a fost extrem de controversată și neînțeleasă, în lumea medicala .

Zi de zi, de-a lungul ultimilor 15 ani m-am implicat activ în a arăta valoarea reală a acestei investigații atât în rândul medicilor cât și în rândul pacienților. Experiența acumulată în urma acestor ani a venit să întărească această valoare și sutele de copii diagnosticați din prima lună cu displazii sau luxații de șold susțin încă o dată importanța ecografiei de șold efectuată în prima lună de la naștere.

 

De ce în prima lună?

În mod normal la naștere șoldurile bebelușilor trebuie să fie normal dezvoltate, adică bine maturizate. Există totuși un procent foarte mare de nou-născuți care se nasc cu o imaturitate a șoldului de diferite grade, de la forme ușoare determinate de poziții dificile intrauterine (pelviană, sarcină gemelară sau alte probleme ale conformației bazinului mamei) până la forme severe determinate de factori genetici (displaziile congenitale).

Din păcate acest lucru nu este cunoscut nici în lumea medicală, cu atât mai puțin în rândul proaspetelor mămici ceea ce minimalizează valoarea reală a aprecierii maturității șoldului în prima lună de viață. Aprecierea imaturității șoldului și recomandările pentru un tratament adecvat care să duca la rezultate bune, se face în maxim primele 4 săptămâni, când șansele de refacere sunt maxime.

Este important să cunoaștem cu toții care sunt etapele de dezvoltare a șoldului la copil. În situația în care copilul se naște cu un șold imatur (slab dezvoltat) poate fi ajutat să se dezvolte în primele 6 săptămâni de la naștere prin diverse metode pe care le apreciază medicul ortoped pediatru în funcție de gradul imaturității (gradul nedezvoltării). Acest lucru este posibil deoarece în această perioadă oasele care formează șoldul sunt într-o proporție mare cartilaginoase (cu o structură moale care permite modelarea).

După această perioadă de 6 săptămâni până la aproximativ 12 săptămâni (3 luni) capacitatea șoldului de a se dezvolta/maturiza este mult mai redusă scăzând la aproximativ jumătate, deoarece oasele încep să se întărească, să se osifice.

După perioada de 3 luni potențialul șoldului de a se dezvolta este  redus. Această scădere progresivă a capacității de formare a șoldului se explică prin faptul că pe măsură ce crește copilul, șoldul se întărește (se osifica) fiind mult mai greu de intervenit pentru modelarea unui șold dur.

După vârsta de 6-8 luni când oasele bazinului sunt aproape complet osificate (pregătite pentru ridicarea în picioare a copilului) metodele ortopedice nu mai sunt eficiente și adesea necesită intervenții chirurgicale de reconstrucție a oaselor șoldului (femur și/sau os coxal).

 

De ce ecografie și nu radiografie?

Această evoluție naturală a oaselor copilului de la stadiul de cartilaj în primele 4 luni (max. 6 luni) de la naștere către fază de osificare (care se intensifică după 8 luni), justifică într-un mod logic efectuarea unei ecografii de șold în toată această perioadă pentru că șoldul este din cartilaj ușor vizibil ecografic. Prin efectuarea unei radiografii, medicul vizualizează doar oasele, nu și cartilajele!

Există anumite tendințe (provenite din necunoașterea fiziologiei șoldului) de a recomanda întârziat efectuarea ecografiei de șold în ideea că imediat după naștere sau în primele 2-4 săptămâni nu se pot vizualiza structurile șoldului, nu se pot face măsurători și nu se poate aprecia gradul de osificare/maturizare.

După cum ați înțeles deja aceste tendințe sunt opuse realității - tocmai în primele 2-4 săptămâni de viață ale nou-născutului ecografia de șold are o maximă valoare.

 

AVANTAJE :

Imaginea obținută prin efectuarea unei ecografii de șold permite detalii net superioare unei radiografii dintre care menționez următoarele:

 • nu expune copilul la radiații nocive (ultrasunetele sunt inofensive);

 • timpul de examinare este foarte scurt (cu atât mai scurt cu cât examinatorul are experiență);

 • nu necesita condiții speciale de examinare;

 • permite evaluarea în dinamică a șoldului ( dinamică nu înseamnă doar mișcarea fizică a articulației șoldului ci și urmărirea în timp, de la o luna la alta);

 • acuratețea măsurătorilor este de mare valoare în diagnosticul de certitudine (gradul de osificare relevat prin unghiul alfa care ne arată gradul de transformare a cartilajului în os). 

Ce se întâmplă cu un șold imatur, displazic nediagnosticat la timp (în primele 4-6 săptămâni de la naștere)?

După cum bine știm de acum, șoldul imatur are șanse de refacere prin aplicarea unui tratament ortopedic în primele 3 luni de la naștere și există riscul de a nu mai putea fi influențată dezvoltarea șoldului după perioada de osificare. În acest caz șoldul imatur este supus riscului de a se luxa (disloca) la momentul ridicării în picioare a copilului.

Este bine să cunoaștem faptul că displazia nu este sinonimă cu luxația de șold.

Displazia de șold este o imaturitate a șoldului, o incapacitate de a se dezvolta natural fie de cauză congenitală, fie influențată de factori mecanici așa cum am precizat mai sus, în funcție de gradul imaturității cu cât este mai sever cu atât duce către dislocarea șoldului fie după naștere, fie chiar intrauterin.

Luxația de șold este urmarea unei displazii severe și cel mai frecvent este prezentă de la naștere.

 

Între tradiție și realitate!

1. Ne confruntăm adesea cu tradiția de a purta copilul înfășat în ideea sa nu  crească "crăcănat".

Înfășatul este unul din acei factori mecanici care influențează negativ capacitatea șoldului de dezvoltare în cazul în care copilul se naște cu șoldul imatur (displazic).

Dar dacă în urmă ecografiei de șold descoperim că acesta e normal dezvoltat și complet maturizat, înfășatul nu provoacă o displazie. 

 

2. Purtarea a doi pampersi poate influența  dezvoltarea șoldului? 

În urma unei examinări clinice pe care o face ortopedul pediatru corelata cu aspectul imaginii ecografice a șoldului și cu vârsta copilului, acesta poate recomanda purtarea a doi pampersi ca metodă de a menține șoldurile în abducție (depărtate, relaxate) pentru o perioadă scurtă de timp (2-3 săptămâni) după care se reevaluează în ce grad șoldul s-a maturizat.

Este bine de știut că dacă musculatura șoldurilor este rigidă, cu mobilitate redusa, al doilea pampers suprapus nu va putea niciodată să inducă relaxarea șoldului necesara pentru o mai bună dezvoltare. În acest caz este inutilă purtarea celui de-al doilea pampers și se recomandă exerciții de stretching muscular (kinetoterapie) care duc la relaxarea șoldului.

 

3. Băieții pot avea luxație de șold?

De zeci de ani se fac studii asupra frecvenței bolilor repartizate pe sexe. Există anumite predispoziții genetice sau de cauze necunoscute care influențează apariția anumitor  boli osoase către un sex sau altul : piciorul varus equin congenital - o afecțiune care apare mai frecvent la băieți și într-un procent mai mic la fete; scoliozele idiopatice ale adolescentului - apar într-un procent mai mare la fete și într-unul mai mic la băieți; luxația de șold - apare în proporție de 90% la fete, dar să nu uităm că există totuși un procent fie el cât de mic și la băieți. Acest fapt - că și băieții pot avea luxație de șold a fost dovedit în urma screeningului pe care l am făcut în ultimii 10 ani, deci să nu evităm în a efectua ecografia de șold la un nou-născut de sex masculin.

 

4. Ecografia de șold, investigație generalizată sau selectivă?

În țările dezvoltate unde sistemul sanitar este foarte bine organizat ecografia de șold este efectuată de ani de zile tuturor nou-născuților în prima lună de la naștere, motiv pentru care la momentul actual frecvența intervențiilor chirurgicale pentru luxația de șold a scăzut foarte mult.

 

Concluzii:

• ecografia de șold nu este un instrument la îndemâna oricui;

• necesită experiență și implicare pe termen lung;

• implică o mare răspundere din partea examinatorului în a direcționa copilul către normalitate sau handicap.

Dr. Valentina CONTANU

Medic Specialist Ortoped Pediatru

Gipsare/ Ortezare

 

Tratamente ortopedice (imobilizări gipsate și orteze de corecție)

În tratamentul deformărilor osoase și al dezechilibrelor musculare, un rol extrem de important îl are imobilizarea gipsată și ortezarea cu orteze confecționate personalizat pentru fiecare copil.

 

Ce este imobilizarea gipsată ?

Imobilizarea gipsată consta în aplicarea mai multor straturi de materiale diferite, cu scopul de a fixa o articulație sau mai multe, în vederea obținerii și menținerii unei corecții ortopedice.

• Primul strat este un ciorap din bumbac moale, care protejează pielea, evitând astfel transpirația si mâncărimea pe care ar putea să o provoace aplicarea directă a stratului de vată.

• Al doilea strat este o fașă moale din vată rulată, care se aplică peste ciorap și asigură confortul  sub stratul de gips ce urmează a fi aplicat.

• Al treilea strat este fașă de gips. Aceasta se înmoaie în apă caldă și se rulează de mai multe ori în funcție de ce duritate necesita imobilizarea (la bebeluși se aplica un strat subțire dintr-o singură rolă, iar la copiii mai mari se întărește cu mai multe straturi în funcție de segmentul afectat și de afecțiune).

• Ultimul strat este unul protector pentru gips, dar și cu rol estetic. Există o gama variata de culori.

 

Când este necesară imobilizarea gipsată ?

• În orice deformare osoasă sau dezechilibru muscular, care permite corecția manuală prin diverse manevre și care nu se pot menține în poziția corectată decât prin aplicarea gipsului: luxație congenitală de genunchi, luxație congenitală de șold, picior convex congenital, picior varus equin congenital, picior tal valg sever, etc.

• La orice vârstă a copilului, începând chiar din primele zile de viață daca are o malformație severă.

Ani de experiență 17

Pacienți tratați 25000

Displazii de șold 250

Luxații de șold 150

Piciorul varus equin 170

Intervenții chirurgicale 120

Programari Telefon +4 (0)721 863 958

Program
Luni
10:00 - 15:00
Marți
ON CALL
Miercuri
10:00 - 15:00
Joi
ON CALL
Vineri
10:00 - 15:00
Sâmbătă
INCHIS
Duminică
INCHIS


CENTRUL DE REABILITARE ORTOPEDICA SI NEUROLOGICA PHEONIX


Medic Specialist Ortopedie Pediatrica, Echografia Aparatului Locomotor
Str. Semicercului, nr 10, S1, Bucuresti  Romania
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
+40 721 863 958

Dr. Valentina Contanu
Specialist Ortopedie Pediatrică

Citeste mai mult ... 

Follow Us