Luxația de șold

Luxația congenitală de șold este una din malformațiile grave ale membrelor, relativ frecvent întalnită, ce lasă sechele funcționale deosebit de importante, greu de tratat și cu mare grad de invaliditate.

Această malformație se soldează cu sechele de tip funcțional, destul de greu de remediat, care în mod frecvent lasă pacientul cu un oarecare grad de invaliditate, dacă nu este depistată și tratată la timp.

Capul femural se deconectează treptat de cavitatea acetabulară din cauza displaziei capului femural și a cotilului. Această luxație se produce ca urmare a displaziei de grad mai mare sau mai mic, în funcție de ale cărei caracteristici, se poate manifesta mai devreme sau mai târziu postnatal. Luxația se produce prin menținerea în adducție a coapselor sau prin acțiunea greutății corporale asupra capului femural, în prezența condițiilor structurale anatomice favorizante.  Incidența acestei afecțiuni este crescută pana la vârsta de 7-8 luni, din cauza capetelor femurale care nu sunt susținute complet de cavitățile cotiloide corespondente, de cele mai multe ori, capetele femurale fiind anteversale. În cazuri excepționale, luxația șoldului poate apărea la naștere, caz în care poartă denumirea de luxație teratologica.

Luxația congenitală de șold are caracter familial, fiind înregistrată la mai mulți indivizi din aceeași familie, însă poate avea și caracter singular, fiind transmisă ereditar la 10% dintre cazuri. Persoanele de sex feminin sunt afectate mai frecvent decât cele de sex masculin.

 

Factori de risc

Riscul de manifestare a luxației congenitale la nou-născuți poate fi crescut în următoarele cazuri:

  • Sexul feminin. Malformația este înregistrată de șase ori mai frecvent la fete decât la băieți.
  • Prezentația pelvină în timpul nașterii.
  • Nașterea prin cezariană.
  • Sarcinile gemelare.
  • Primiparitatea sau nașterea primului copil.
  • Greutatea mare a nou-nascutului la naștere.
  • Disproporționalitatea materno-fetală tradusă prin greutatea mare a fătului și greutatea mică a mamei.
  • Șoldul stâng este afectat în 60% din cazuri, șoldul drept este afectat în 20% din cazuri, iar ambele șolduri sunt afectate la 20% din cazuri.
  • Antecedentele familiale ale acestei malformații.
  • Torticolisul congenital.
  • Metatarsus varus.
  • Piciorul tal-vag sau talus valgus.
  • Genunchii aflați în extensie în perioada intrauterină.

 

Simptome

În cazul nou-născuților și a bebelușilor cu vârsta mai mică de trei luni se urmărește prezența următoarelor simptome:

Abducția limitată a coapselor tradusă prin imposibilitatea celui mic de a desface membrele inferioare. În condiții normale, la tentativele de abducție a coapselor, fața lor externă trebuie să intre în contact cu suprafața de examinare, însă în cazul luxației congenitale de șold, abducția coapselor este limitată.

Pliurile asimetrice de pe fețele interne ale coapselor. Acesta poate fi considerat un simptom al acestei malformații însă, în majoritatea cazurilor această asimetrie este generată de dispoziția anormală a țesutului subcutanat.

Un membru mai scurt decât celalalt. În cazul în care luxația este deja instalată, membrul inferior luxat poate apărea mai scurt decât membrul pereche deoarece nu mai este fixat la nivelul cotilului și are tendința să ascenzioneze.

Depășirea aperturii anale de către pliurile inghinale. Acesta reprezintă un simptom important pentru stabilirea unui diagnostic de luxație. În condiții normale, pliul inghinal se oprește în regiunea aperturii anale, însă în cazul luxației, acesta depășește limita aperturii anale.

Orice modificări constatate la nivelul membrelor inferioare care pot indica prezența luxației și care impun examinări amănunțite ale structurii bazinului.

Începând de la vârsta de trei luni și pană la atingerea vârstei mersului, trebuie să se țină cont de simptomele prezentate, însă din cauza retracției mușchilor cu funcție de abductori, limitarea abducției devine în timp un simptom invalid.

După atingerea vârstei mersului, capul femural suferă luxația și are tendința de ascensiune, iar copilul începe să manifeste tulburări ale mersului, precum Semnul Trendelenburg. Manifestarea acestui semn constă în șchiopătarea copilului prin ridicarea bazinului în partea membrului care îi poate oferi sprijin.

O distanță mărită între cele doua coapse se înregistrează în cazul luxației bilaterale de șold.

Accentuarea lordozei în regiunea lombară este înregistrată în cazul luxației bilaterale de șold.

 

Diagnostic

Displazia congenitală a șoldului se diagnostichează, în general, în urma efectuării unui examen clinic de către medicul ortoped pediatru, însă la siguranța diagnosticului stabilit contribuie anamneza preluată și datele obținute în urma efectuării investigațiilor paraclinice.

Nou-născuții trebuie investigați încă de la naștere pentru despistarea unei posibile luxații de șold. O atenție sporită trebuie acordată bebelușilor care prezinta deformări la nivelul membrelor inferioare.

În cazul în care femurul nou-născutului pare prea liber la nivelul articulației, medicul specialist poate recomanda aplicarea dispozitivului Pavlik, care reprezintă un ham menit să fixeze osul la nivelul articulației.

Șoldurile nou-născuților sunt examinate cu atenție și la următorul consult medical, pe o durată de timp cât mai lungă.

Copiii mai mici de 1-3 luni care sunt afectați de displazia congenitală de șold pot să nu manifeste suficiente simptome, făcând diagnosticul destul de dificil de stabilit. Cei mici pot prezenta o mobilitate și o flexibilitate mai scăzute în cazul articulației afectate față de șoldul sănătos.

Examenele imagistice sunt utile pentru formularea unui diagnostic sigur. Acestea sunt utilizate în mod frecvent și pentru monitorizarea evoluției luxației.

Ecografia

Ecografia șoldului oferă cele mai relevante informații în ceea ce privește nou-născuții cu vârsta mai mică de cinci luni, ale căror articulații sunt încă cartilaginoase. Ecografia oferă imagini utile care să completeze tabloul clinic incomplet în cazul imposibilității diagnosticării displaziei de șold prin examen clinic.

Radiografia

Radiografia șoldului este utilă la copiii cu vârsta mai mare de 4-6 săptămâni deoarece la vârste mai fragede, oasele nou-născuților sunt constituite dintr-un țesut cartilaginos, care nu se pot examina prin intermediul radiografiilor.

Examenul computer tomograf

Computer tomografia se folosește pentru monitorizarea evoluției afecțiunii. Medicul ortoped este cel care confirmă diagnosticul de displazie sau luxație și stabilește tratamentul optim. Din acest motiv, medicul pediatru trebuie să se adreseze unui medic ortoped în cazul în care suspectează posibilitatea unei displazii congenitale de șold.

Tratament

Remedierea displaziei de șold se realizează prin readucerea capului femural la poziția sa fiziologică și menținerea sa la nivelul articulației corespondente pe masura înaintării în vârstă.

Cavitatea articulară în care se fixează capul femural nu se poate dezvolta și maturiza în mod normal dacă acesta nu este fixat corect la nivelul articulației șoldului. În unele cazuri, femurul și cavitatea acetabulară corespondentă se dezvoltă normal și fără instituirea unui tratament, însă este greu de stabilit care va fi evoluția viitoare a fiecărui caz în parte.

În cazul unei dislocări complete, șoldul poate ieși din interiorul articulației în urma celor mai banale mișcări, însă dacă acestuia i se acordă o atenție sporită, se poate evita acest lucru.

Tratamentul luxației de șold poate consta în:

  • Aplicarea hamului Pavlik. Dispozitivul poate fi aplicat pentru prima oară la copii cu vârste mai mici de șase luni. Hamul este construit dintr-o curea și închizători din materiale speciale. Acestea se fixează în jurul regiunii pieptului, a umerilor și a membrelor inferioare. Hamul are rolul de a menține picioarele copilului în extensie, cu șoldurile flexate, în așa fel încât coapsele să fie fixate înspre lateral. Eficiența hamului este monitorizată de către medicul specialist prin investigații paraclinice efectuate în mod regulat.
  • Imobilizarea gipsată. Mulajul este constituit dintr-un plasture conceput din materiale speciale precum fibra de sticlă, care are rolul de a îmbraca talia, șoldurile și membrele inferioare ale copilului. Pentru un mai bun rezultat se poate să se fixeze o bară între membrele inferioare pentru menținerea articulațiilor șoldurilor într-o poziție propice vindecării.
  • Atelele. Atelele se pot aplica nou-născuților ca prima tentativă de tratament a afecțiunii, în locul hamului Pavlik sau a imobilizării gipsate. Atelele pot fi aplicate și secundar unor alte tratamente inițiale precum intervenția chirurgicală. Astfel, dispozitivele sunt folosite cu scopul de a oferi susținere șoldurilor și membrelor inferioare pe parcursul procesului de vindecare. Copiii afectați de altfel de defecte decât luxația șoldului pot, de asemenea, să beneficieze de aceste metode de fixare.
  • Interventia chirurgicală. Pentru corecția deformărilor femurului și a cavității articulare se realizează osteotomia, care repoziționează capul femural în cavitatea acetabulară în urma curățării acesteia de eventualele depozite grase sau de alt tip. Forma cavității articulare se poate remodela în cadrul intervenției chirurgicale. Dupa supunerea pacientului unei astfel de intervenții chirurgicale se recomandă aplicarea gipsului în scopul poziționării corecte a articulației pana la finalizarea procesului de vindecare.
  • Kinetoterapia. Copiii cu vârste mai mari pot începe ședințele de kinetoterapie menite să revină la mobilitatea normală și la dezvoltarea musculaturii după aplicarea gipsului.

În cazul în care dislocația rămâne persistentă, iar articulația instabilă, riscul ca pe viitor să apară probleme mai grave la acest nivel rămâne crescut. Astfel se explică și importanța unui diagnostic corect și a unui tratament instituit precoce. Controalele medicale de rutină sunt importante pentru monitorizarea eficienței tratamentului instituit și pentru prevenirea unor eventuale complicații secundare.

Complicațiile posibile în acest caz sunt reprezentate de modificări ale circulației din regiunea capului femural ca urmare a aplicării inadecvate a hamului Pavlik sau a imobilizărilor gipsate. În cazul în care aceste complicații nu sunt sesizate și tratate prompt, se poate ajunge la distrucții ale celulelor osoase cunoscute sub denumirea de osteonecroză avasculară. În caz de osteonecroză avasculară, osul poate crește anormal, suferind deformări și favorizând instalarea osteoartritei secundare.

 

Tratamentul luxației congenitale de șold acasă

Tratamentul în regim ambulator este eficient, însă necesită menținerea unei legături strânse între medic, părinți și cel mic. Astfel, dacă nou-născutul poartă ham, atele sau gips, este necesară comunicarea cu medicul specialist pentru a avea certitudinea că dispozitivul folosit este aplicat corect și că nou-născutul este îngrijit în mod corespunzător. Părinții trebuie să verifice aspectul tegumentului de la nivelul margininilor dispozitivului aplicat pentru depistarea timpurie a zonelor de roșeață sau a unor eventuale iritații buloase. Dacă se constată astfel de modificări la nivelul pielii celui mic, este necesară contactarea de urgență a medicului specialist. Se recomandă evitarea aplicării altor accesorii în interiorul dispozitivelor speciale pentru evitarea riscului de producere de zgârieturi sau iritații care pot determina instalarea unor infecții. Aplicarea unguentelor sau a cremelor la suprafața pielii nu este recomandată fără consultarea medicului specialist. Activitățile obișnuite ale copilului se respectă în continuare, ba chiar se poate încerca implicarea celui mic în activitați cât mai variate. Tipurile de tratament la domiciliu variază în funcție de intervenția de natură medicală stabilită ca fiind propice vindecării nou-născutului.

Submit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn

Ani de experiență 17

Pacienți tratați 25000

Displazii de șold 250

Luxații de șold 150

Piciorul varus equin 170

Intervenții chirurgicale 120

Programari Telefon +4 (0)721 863 958

Program
Luni
10:00 - 15:00
Marți
ON CALL
Miercuri
10:00 - 15:00
Joi
ON CALL
Vineri
10:00 - 15:00
Sâmbătă
INCHIS
Duminică
INCHIS


CENTRUL DE REABILITARE ORTOPEDICA SI NEUROLOGICA PHEONIX


Medic Specialist Ortopedie Pediatrica, Echografia Aparatului Locomotor
Str. Semicercului, nr 10, S1, Bucuresti  Romania
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
+40 721 863 958

Dr. Valentina Contanu
Specialist Ortopedie Pediatrică

Citeste mai mult ... 

Follow Us